Ce e dragostea pana la urma? Sunt sigura ca multe
persoane au incercat sa scrie despre acest subiect sau au scris. Orice scriitor, sau un
simplu blogger ca in cazul de fata, a abordat tema dragostei, sau un simplu om
care a simtit dragostea sau a crezut ca a simtit s-a intrebat cum se formeaza
sau ce inseamna dragostea.Oricine a incercat sa-i desluseasca misterul, s-o
inteleaga si s-o insele. Da! S-o insele. Eu as vrea s-o insel. Sa incerce sa ma
prinda in mrejele sale, s-o pacalesc ca m-a prins, si sa fug cu prima ocazie. Sa-i
demonstrez ca nu ma poate tine legata de ceva daca nu vreau.
Daca e s-o luam din punct de
vedere stiintific, dragostea nu e decat o atractie, o obsesie a creierului
omenesc fata de o fiinta sau un lucru, de ce nu? O senzatie de obisnuinta. Creierul
transmite mesaje...creierului (mi s-a parut amuzant sa pun problema asa). Cand spui
“te iubesc din toata inima”, o spui ca nu spui “te iubesc din tot ficatul meu
(sau orice alt organ al corpului omenesc)”, sau sa nu spui “creierul meu e
obsedat de tine”.
Stiintific, singurul organ care
e capabil sa genereze trairi si sentimente e creierul. Asa ca in loc sa va
alintati iubitul/a cu “inimioara” sau “sufletel” ( care e o entitate btw),
alintati-l/o cu “creierasul meu”. Eh? Cum suna? Aiurea, d-asta se folosesc
celelalte expresii.
Sau, un alt exemplu: in loc de “mi-ai
frant inima”, poti spune “mi-ai frant creierul”. Cu asta mai poti trai, insa cu
o inima franta n-ai cum.
Acum, tratand problema din punct
de vedere al omului de rand, care a simtit macar o singura data in viata
dragostea pe pielea lui, aceasta este ceva ce trece prin inima. Prin toate cele
4 camarute. Nu este o obsesie, o atractie, sunt fluturasi in stomac. Atunci cand
doare, parca intr-adevar te doare inima,
sufletul ti-e frant. Eu cand simt asta incerc sa constientizez ca-i de la
creier si parca-i mai bine.
Daca ar fi sa gasim al treilea
tip de dragoste, aceasta ar trece prin stomac, pe langa shaorma, Coca-Cola si
seminte. V-ati prins! E timpi cocalarului si pitipoancei, ambii romani. Acestia
n-o percep decat cand mananca prea mult, si crezand ca-i doare inima, si nu
stomacul, sufera. De interventia creierul nici nu se pune problema. Nu exista!
Asadar, vreau sa acord un premiu
special creierului meu care a trecut prin atatea si inca se tine bine, si nu in
ultimul rand inimioarei mele pentru ca isi face treaba: pompeaza sange.
In concluzie, treaba cu
dragostea sta asa: pleaca de la creier, asa ca obisnuiti-va! Controlati-va
obsesiile si nu lasati pe nimeni sa va termine din punct de vedere psihic fara
voia voastra, bineinteles.
Peace&Love
