Eu sunt genul care crede in sufletele pereche. Cred ca fiecare om pe lumea
asta are o jumatate sa-l intregeasca. O persoana care e tot ce tu nu esti. Dar asta
nu inseamna ca e o persoana total opusa tie. Nu, sunt lucruri care va unesc,
lucruri care va despart. Dar nu va despart atat de rau. Lucrurile astea care va
despart sunt exact acelea care va completeaza. Doua suflete ca Ying si Yang. Bun
si rau, alb si negru, si totusi se impletesc atat de bine incat din doua
persoane se face una. E acea persoana cu care te intelegi din priviri, fara
cuvinte. Limbajul trupului vorbeste pentru voi. Si cred ca se simte minunat. Cred
ca iubirea si chimia dintre doua persoane facute una pentru cealalta e
minunata. E ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte.
Si totusi, nu stii niciodata cand apare aceasta persoana, poate va
cunoasteti de mici, poate o sa va cunoasteti cand o sa fiti mai in varsta. Ceea
ce stiu sigur e ca la un moment dat in viata voastra o sa va intalniti. Personal,
nu cred ca l-am intalnit pana acum desi m-am amagit crezand ca da. Cred ca fost
doar ceea ce am vrut eu sa cred. Sa fac din orice, ceva perfect. Sau poate ca
am trecut unul pe langa celalalt pe strada fara sa ne aruncam o privire, poate
ca il cunosc de mult timp, sau poate deja ce l-am cunoscut. Poate ca-i acolo
asteptandu-ma asa cum il astept si eu. Poate ca am fost impreuna, si lucrurile
nu au mers, sau nu am vrut noi sa mearga. Poate nu ne-am dat destul silinta. Sau
poate a fost lovit de un autobuz. Gluma asta imi place mult. Dar e un lucru de
care sunt sigura, daca e sa fie o sa se gaseasca o cale sa fie!
Iar in momentul de fata ma simt de parca viata mea-i gluma proasta adusa pe
scena de cel mai slab comediant existent. Adica arata si mai jalnica decat e. In
principiu nu cred ca-i jalnica, dar e loc si de mai bine. Ar fi o prostie sa
spun ca-i jalnica. Intotdeauna am incercat sa vad partea frumoasa si sa nu dau
vina pe viata pt ce mi se intampla, caci viata si destinul ti le faci singur
dupa cum doresti.
Acum trecand pe langa subiect, multa lume m-a intrebat ce fac de Revelion. Rapunsul e acelasi, si
anume urmatorul : Stau acasa, cu ai mei, sau mai mult singura. Voi vedea.
O sa-mi iau pijamalutele pe mine, o sa ma bag in pat cu o ciocolata si un pahar
de vin si o sa ma uit la cine stie ce prostie de film sau la un desen animat. Chiar
nu am chef sa ma stresez. O sa inchid si telefonul. Anul care urmeaza o sa fie
unul greu si vreau sa-l incep relaxata. Si sa-l parcurg relaxata, bineinteles.
Asa ca probabil n-o sa fiu de gasit maine si poimaine, poate pe ici pe colo
putin, si vreau sa va urez tuturor “La multi ani!” si un an mai bun. Pace si
caldura in suflete. Va pup.
