...

                                              Dumnezeu mi-e deasupra ca am incercat!

                             

   Melodia asta e scrisa pentru mine...

   "You shoot me down but I won't fall, I am TITANIUM!!!"

eu si ...eu!

   Inca nu ai invatat sa nu mai lasi nimic pe maine? Poate maine nu mai exista. Ce ai sa faci in cazul asta? Cand o sa repari toate greselile? Ca ai facut multe greseli si vrei sa le repari pe toate. Te pomenesti ca oi fi vreo Wonder Woman si nu te-ai mai privit in oglinda pana acum! Nu mai lasa timpul sa treaca. Stai de mult timp pe loc. Si doar stii si tu ca nu esti facuta sa stai pe loc. Tu trebuie sa umbli, sa vezi, sa cunosti, desi nu te amesteci in treburile nimanui. Nu! Tie iti place sa observi.

   Pentru tine nu exista tristete, tu esti o optimista. O fata la un milion. Esti dulce de ciudata, desi nu lasi pe nimeni sa stie asta. Tie nu iti e teama de iubire, in timp ce eu nu mai vreau sa o intalnesc. Suntem acceeasi persoana, un singur trup, dar in mintea asta se afla doua persoane diferita. Tu nu suferi, tu razi intr-una, in timp ce eu sunt intr-o agonie dezolanta. Tu esti ambitioasa si speri la ceva mai bun, ai propriul tau drum pe care vrei sa-l urmezi in viata. Eu... eu doar ti-am pus piedici in cale. Am scos capul la lumina numai cand aveai nevoie de ambitia aia. Tu iubesti tot ce te inconjoara si vezi ceva frumos si in cel mai hidos lucru, eu urasc totul cu atata patos incat in curand o sa distrug Universul asta al meu. Tu vrei agitatie, eu vreau liniste. Vreau sa ma pierd pe mine, sa nu mai exist. Tu ai o privire jucausa si pura, ai luat tot albastrul ala din ochii verzi-albastri, in timp ce eu pot inghiti sufletul cuiva in abisul ala verde. Tu conduci repede si sigur, in timp ce eu conduc si incet si nesigur. Tu esti Cristina, eu sunt Georgiana....

   Eu sunt cea rea. Cea care sufera si a suferit intotdeauna. Si reusisei sa ma indepartezi, dar uneori iti place si tie sa te ascunzi. Si atunci ma lasi pe mine sa ies la iveala. Lasi sufletul hain sa-si faca aparitia. Un suflet patat si calcat in picioare. O privire rece si distanta. Uneori chiar tu ne-ai calcat sufletul ce-l impartim si nu ti-a pasat de mine.

   Zici mereu ca e ultima oara....

   Cat ai sa te mai joci? Alege o data! In trupul asta nu e loc decat pentru una din noi. Deci? Care ramane?

totul e ok

    Haideti sa ne bucuram de primavara impreuna. Haideti sa zambim, sa fim fericiti. Stiu, postarea asta e in contradictie cu anterioara, insa asta sunt eu. Trec repede de la o stare la alta. Starea aia a durat doar o zi. Am facut cum am scris. Mi-am spalat sufletul de toate pacatele si am luat-o de la capat, cum fac mereu. Asta sunt eu, am un optimism iesit din comun in sufletul meu, dar si cand cad... pai cad! Partea buna e ca ma ridic repede. Sunt un OM, un OM normal, desi starile mele sunt ca vantul, eu sunt de sine statatoare. Eu nu ma schimb, sunt aceeasi, am aceleasi principii, aceleasi sentimente, aceeasi dragoste mare port in suflet pentru orice.

    Am lipsit in ultimul timp pentru ca am avut programul full. Si saptamana nu s-a terminat inca. Marti am fost la un curs de Smartphone si Blackberry. Imaginati-va zambetele pe care le-am starnit cand l-am intrebat pe trainer daca n-are telefon d-asta destept si cu taste. (nu suport touchscreen-ul, desi el a zis ca ma descurc bine). Am invatat chestii interesante, si bineinteles ca mi-am sporit dragostea pentru Blackberry prin intermediul cursului astuia. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost atmosfera. Nu m-am simtit ca la un curs, m-am simtit ca la o intrunire normala. Poate din cauza trainerului care ne-a tratat ca de la egal la egal. Am vorbit o gramada unii cu ceilalti. Si cum punctul meu forte e vorbitul, va imaginati trai acolo.

    Am si citit mult in ultimul timp, am terminat primul volum din “Valea Papusilor”. Buna carte, o recomand. Acum am trecut la al doilea volum. Sunt taaaaaaaare curioasa cum o sa se termine.

    In rest, toate bune si frumoase si la locul lor. Ma bucur de soare, de condus si de colegii mei. Astazi cand m-am trezit primul lucru care l-am facut a fost sa ii trimit un mesaj unui coleg sa-l intreb daca e ok ca l-am visat urat rau de tot. :)) Va imaginati sper cat de rau l-a amuzat reactia mea. Pe cine n-ar amuza?

 

     P.S. Nu-i asa ca sunt frumosi? Ei imi fac diminetile mai frumoase cand ii vad.

    Cris va pupa si va ureaza o saptamana frumoasa, sau ce a mai ramas din ea. Aveti grija de voi.

intrebari...

  Ma simt… inumana. De ce naiba am revenit iar la gandurile astea nu stiu. De ce simt ca totusi ceva nu e in regula cu mine? Ca parca ceva din mine e mort de muuuuult timp? Ce se intampla? Ce-mi lipseste? De ce n-am liniste? De ce mereu cand cred ca totul e ok cad iar ? Si nu-i nimic, stiu ca o sa ma ridic din nou. Dar mi-e teama sa ma mai ridic ca sa nu cad iar. De ce trebuie sa mint ca e totul ok? De ce nu se uita nimeni in ochii mei sa-mi spuna ca nu e totul ok? Ca stie ca nu e totul ok. Sa vrea sa afle, sa-mi dea un umar pe care sa-mi las capul? Sa nu intrebe nimic, doar sa fie acolo...

  Nu mai vreau sa ma ascund dupa zambete, vreau sa-mi vars lacrimile. Am si uitat cand am plans ultima data. Nu vreau sa fiu slaba, dar stiu si eu ca vine un moment in care trebuie sa dai totul afara si s-o iei de la capat. Eh, aici e limita mea. Am ajuns la limita. O sa dau totul afara, o sa-mi scot sufletul, o sa-l spal cu lacrimi amare si cu un pahar de vin. O sa fie ca nou. O sa vrea sa experimenteze iar. Si iar n-o sa asculte ca ce face nu e bine. Suflete? De ce esti naiv? De ce crezi ca toate sufletele din jurul tau sunt ca tine? Nu sunt ! Asculta-ma ! Ai incasat destule. Las-o asa acum. Detaseaza-te, uita de tot.

  Si stii cand s-a terminat totul? Cand pana si cel mai puternic cedeaza...