Parfumul camerei ăsteia este parfumul pe
care n-o să-l pot uita niciodată, nici măcar la 1000 de km de casă. Este parfumul
nopților nedormite, parfumul minții mele murdare. Aici au murit și s-au născut
mii de vise. Parfumul lacrimilor amare încă mai este prezent in colțurile
camerei. Aici am trăit fericire, tristețe, agonie, relaxare. Aici e toată lumea
mea. Aici m-am închis când am vrut sa visez, aici m-am închis când am vrut să
fug de tot. E singurul loc in care dacă m-aș pierde m-aș regăsi cu ușurintă. Trebuie
doar sa văd pereții ăștia măzgăliți de pasiune, dorință, frustrare, jigniri.
Pe peretele de deasupra patului o să găsești
dorință. O să găsești toatele visele de noapte și de zi. O sa găsești artă si
pasiune. Iubire și sperantă.
Pe peretele din dreapta patului o să găsești
sufletul meu de copil. Sufletul care mă scoate mereu din necazuri. O să găsești
cărtile citite si necitite, și dacă o să deschizi vreuna o să descoperi tot ce
am simțit când am citit-o.
Pe peretele din dreapta patului o să găsești
tristețe, agonie, tot ceea ce ascund în mine. Mai bine nu ai căuta acolo, nu e
nimic frumos de văzut.
Pe peretele din fața patului o să găsești
calea mea de scăpare. Ușa pe care o închid de fiecare dată când vreau să scap
de mine.
Pe tavanul camerei mele o să găsești stelele
cănd cerul este înnorat. Râuri de lacrimi împletite cu râuri de fericire care
curg dintr-un izvor de speranță. O să găsești punctul ăla negru care mă poartă
către un vis cu ochii deschiși.
Iar acolo in pat întinsă pe iarba verde o să
mă găsești pe mine. O să privești în ochii mei albastri-verzui și o să găsești
dragoste. Atâta dragoste incât o sa umpli cerul inimii tale cu stele, dragoste
care o să te facă să te întrebi unde am stat ascunsă până atunci.
Dar toate la momentul potrivit și cu
persoana potrivită...
