Stinge-mă ca pe o țigară și lasă-mă acolo. Am doar o
rugăminte... Scrumiera vreau să fie inima ta. Urma lăsată de arsură să îți
rămână întipărită toata viața. Să îți aducă mereu aminte de acea țigară
buclucașă pe care ai stins-o cu nepăsare, și pe care, deși ai vrut să o
reaprinzi poate, nu ai mai avut cum. Nu mai rămasese nimic din ea. Ai fumat
puțin din ea și ai stins-o, apoi ai încercat să o reaprinzi in nenumărate ori,
dar nu mai avea același gust. Ai tot încercat să o aprinzi, crezând că poate o
să-și schimbe gustul, însă acel gust nu îți mai plăcea si nu îl mai acceptai
așa cum o faceai odată. Acum că a ajuns la filtru, te rog stinge-o de tot, nu
mai ai ce să fumezi din ea.
Așa e și iubirea, ca o țigară. Dacă o fumezi repede, la fel
de repede se și consumă. Dacă o fumezi prea încet, te plictisești. Dacă o lași
să ardă singura, la un moment dat se va stinge, iar dacă vei reîncerca să o
reaprinzi nu va mai avea același gust. Secretul e să o fumezi moderat, așa
încât să îți ajungă toată viața.
P.S. Știai că te iubesc, băga-mi-aș pula-n expresia asta!
