Si se asterne uitarea...

Cate se pot schimba intr-o saptamana...

Acum o saptamana eram cu un picior intr-o depresie, iar acum stau zambind pe ambele picioare. Se pare ca nu a fost atat de greu pe cat credeam eu ca o sa fie. Am ajuns la concluzii la care nici nu vroiam sa ma gandesc involuntar. Nu a fost nevoie sa fac nimic. Am avut nevoie doar de timp. Uneorin timpul e benefic, lucreaza in favoarea ta, ceea ce se intampla foarte rar. Alteori, timpul macina sentimente, asterne o patura de uitare peste durere, deschide ochii. Te face sa realizezi ca vocea aceea care ti-a spun intr-o noapte ca e o prostie si ca o sa-ti treaca a avut dreptate desi tu negai cu desavarsire un sfarsit  pentru  starea in care te gaseai.

Dar acum te simti de parca ai renascut. Mai puternica, mai hotarata, mai TU ca niciodata. Te-ai gasit intr-o seara plangand in fata oglinzii crezand ca e ceva in neregula cu tine. Te simteai atat de slaba, atat de urata cu lacrimi pe obraji si cu ochii rosii. In seara aia ti-ai promis tie ca nu o sa se mai joace nimeni cu inima ta. Ca inima ta nu e de inchiriat pentru o noapte sau doua, ca pur si simplu nu poate sa intre oricine si sa stea cat vrea, apoi sa plece fara sa plateasca. Totul are un pret, uneori gasesti lucruri nepretuite chiar, dar inceteaza sa platesti bani scumpi pe oameni ieftini. Mai bine ai angaja un Cerber sa stea la intrare in inima ta.

Ti-ai strivit cu usurinta sentimentele sub ghete de multe ori. Ti-a fost teama sa ridici piciorul apoi si sa vezi ce ramane in urma... o malformatie. Exact ceea ce ei denumesc o ”inima franta”. Ideea e ca tu nu ai carat mult cu tine niciodata acea inima franta. Iti place sa scapi de chestiile nefolositoare. Te incurca si nu sunt bune la nimic. Aduc doar mizerie, inghesuiala, durere. Dar de fiecare data cand arunci ceea ce ai strivit arunci si o parte din tine. Lucrurile nu mai sunt la fel in ochii tai. E ca si cum ai stat mult timp privind din spatele unei perdele si apoi buf! Dintr-o data esti in fata ei si totul se intampla exact sub nasul tau. Esti in centrul actiunii si ai puterea sa schimbi ceva. Si atunci incepi sa arunci din ele, incepi sa faci curatenie, si totul e din nou ca nou, desi sufletul tau poarta povara singuratatii.

Ea...

Ea ma înţelege, ea e mereu acolo când am nevoie. Nu contează ca e târziu în noapte sau devreme dimineaţa, e acolo indiferent. Mi-a fost alături şi la bine si la rau. Mi-a fost mama, tata, sora, frate si orice am avut nevoie. A tacut si a ascultat de fiecare data si a incercat sa inteleaga fara prea multe cuvinte. Tot ceea ce a incercat sa faca a fost sa ma incurajeze, sa ma sfatuiasca, sa aline... ca o sora mai mare pe care n-am avut-o niciodata. Am trecut impreuna si prin agonie si prin extaz, de parca nimeni si nimic nu ar putea sa ne desparta vreodata. Ceea ce face pentru mine zilnic e ceea ce o mama ar face pentru copilul ei... ma ajuta sa trec peste orice fel de zi as avea. Uneori e trista, si atunci ma intristeaza si pe mine, dar ne schimbam starile destul de repede.
Tot ceea ce a trebuit sa fac a fost sa ii raman loiala in anii ce au trecut si sa o sustin in continuare. Nu a cerut niciodata mult, vrea doar respectul cuvenit. Si il merita! Merita orice, e nepretuita.
Ea e MUZICA!