Zapada si gropile

  Daca acum o saptamana ma plangeam ca e zapada afara, multa, si ca mi-e fricaaa si ca nu vreau sa conduc, dar totusi o faceam (nebuneste chiar),acum ghici ce? A trecut zapada ( de pe carosabil) si ce a ramas in urma? Au ramas gropi. Foaaaaaaaarte multe gropi, unele mai mici, altele mai mari. Unele capabile sa te lase cu pagube mari in buzunare, altele sa te zdruncine putin.

  Si daca ziua reusesti sa faci slalom printre ele, noapte esti pus in postura in care ori iti aduci aminte o harta invizibila a gropilor, ori sa le iei asa din plin. Norocul meu ca am o memorie vizuala buna si sunt atat de grijulie incat am ocolit vreo doua gropi invizibile in noaptea asta. Asta doar in oraselul meu.

  Cine locuieste intr-un oras cu tramvaie stie cel mai bine cum arata sinele de tramvai. Sunt varza, si sa nu mai vorbim de dobitocii opriti neregulamentar din cauza carora trebuie sa incaleci cateva, si mie personal mi se rupe sufletul cand trebuie sa folosesc alternativa asta.

  Si in timpul asta statul ce zice? "Zapada ne-a prins nepregatiti, topirea ei si mai nepregatiti."

  P.S. Azi am implinit un an de cand am permisul de conducere. Imi doresc multi ani inainte fara evenimente. :D

  Drive safe!

m-am saturat

Astazi sunt atat de satula de toate.

M-am saturat de fetite rasfatate care asteapta totul pe tava si care se distreaza pe seama altora. Nici eu n-am vrut sa cresc si sa ma lovesc asa de toate, dar la un moment dat exista un prim pas pentru toate.

M-am saturat de zapada asta de afara, ma doare spatele, ma doare capul, imi pot vedea ura in ochi.

M-am saturat de monotonia care a pus stapanire pe viata mea.

M-am saturat de copiii needucati de care ma lovesc in fiecare zi. Pur si simplu vreau sa-i iau de manuta si sa-i intorc acasa la mamica si taticu si le arat cum se educa un copil. Am fost si eu rasfatata cand eram mica, ca eram mica si simpatica, dar acum gata! Nu mai sunt nici mica si nici simpatica. Si nici voi!

M-am saturat de cacaturile de care ma lovesc in fiecare zi la munca, de asteptarile pe care le au altii si pe care le am eu de la mine. De oamenii prosti si ipocriti. De badarani, de barfitoare si nesimtite. Pur si simplu m-am saturat!

M-am saturat ca in loc de suflet oamenii aleg un corp frumos. Ca sunt atat de ciudati si ipocriti cand folosesc faze de genu’ “Nu sunt de tine.”.

M-am saturat de glumele proaste facute prost. Exista doua categorii de glume: glumele proaste facute prost si glumele proaste facute bine. Mie imi place a doua categorie. Le gust, si le fac mai departe.

M-am saturat de prietenii falsi care te schimba atunci cand gasesc cu cine sa-si petreaca timpul, sau le merge atat de bine incat nu mai au ce sa-ti spuna.

M-am saturat de programele fixe pe care trebuie sa le respect, m-am saturat sa fiu mereu pe fuga dar in acelasi timp atat de plictisita.

M-am saturat de lipsurile pe care le descopar in fiecare zi : in suflet, in portofel, in frigider, in rezervor, in mine...

M-am saturat sa incerc sa fac sa fie bine.

M-am saturat de mine.

Astazi nu vad nimic frumos nicaieri. Nici in mine, nici in tine, nici in nimic. Azi e totul urat! Urat! Maine poate se schimba placa.... Sigur o sa se schimbe. E doar o zi proasta!

Remember old days

Mie imaginea asta imi inspira dragoste, grija, afectiune, pasiune, protectie, tot ceea ce are nevoie o persoana pentru a fi fericita si a se simti in siguranta. De asta are nevoie lumea, in fond. Si mai multe melodii asa pe tema pentru ca nu am putut sa ma opresc la una. Pentru ca muzica romaneasca nu a murit...

                                                Si nu, nu sunt indragostita.

Liniste...

M-ai trezit in dimineata asta ca sa-mi explici ce s-a intamplat. Asta fara sa stii ca pe mine nu ma interesa. Ce ma intereseaza pe mine e ca e gata. Si punct.

Daca ti-am dat impresia ca te cred, nu inseamna ca am si crezut. Nu! Poti sa spui ca am un simt finut care detecteaza minciuna. Si nu tot ce ai zis era minciuna. Nu! Stiam ca umbli cu alta. Am ignorat aspectul doar. Iar tu nu ti-ai dat seama ca aprobarea mea era o minciuna. Am tratat toata treaba asta cu indiferenta, desi ti-am dat impresia ca te ascult. Ceea ce am apreciat, si ti-am si zis, a fost faptul ca n-ai vrut sa-ti bati joc de mine. Jos palaria!

Te-ai lasat pacalit de vocea calda din telefon si ai uitat aspectul de a fi privit in ochi cand explici ceva. Daca m-ai fi privit in ochi ai fi observat furia din ei. Ai fi observat cum usor, verdele-albastru se transforma in albastru (da, mi se albastresc ochii cand ma enervez). Nu sunt fraiera, dar totusi te-am lasat sa crezi asta. Am evitat sa ma enervez sau sa dau atentie.

Te-am tratat cum ai fost, un trecator.

Oare asta inseamna ca sunt falsa?

P.S. V-am spus vreodata ce ma relaxeaza cel mai mult? Cum adorm in noptile de neliniste? Ascul notele unui pian. Pentru mine pianul e vocea lui Dumnezeu. Ma linisteste, imi da forta si putere sa trec peste orice. Daca ar fi sa-mi imaginez Raiul, mi l-as imagina in acorduri de pian. Va impartasesc una din piesele care imi plac mult. Astazi... am inima plina de dragoste.

Uita de tot

  Si mi-am zis singura sa uit, ca nu se merita. Si am uitat. Nu-mi mai pasa, nu ma mai intereseaza. Si nu asta e ceea ce ma macina, ci faptul ca nu eram capabila sa fac asta inainte. Daca ma intrebai in trecut care a fost cea mai scurta relatie a mea iti spuneam ca 7 luni. Daca ma intrebi acum o sa-ti spun ca o saptamana. Si nu au fost relatiile mele lungi pentru ca gasisem oamenii potriviti pentru mine, ci pentru ca ma multumeam cu putin. Insa acum nu ma mai multumesc cu putin. Si mi-am pus eu asa singura in gand ca pana n-o sa gasesc persoana potrivita mie nu am sa mai am relatii lungi.

  Vreau doar sa primesc ceea ce merit, daca merit. Si eu cred ca merit ceva bun, asa ca sufletul meu. Sa fie macar jumatate din ceea ce sunt eu, si nu spun sa ne potrivim in tot, dar macar sa ne potrivim in cate ceva macar asa putin.

  Nu stiu de ce, dar eu am niste presimtiri asupra vietii mele. Nu stiu daca sunt produsul unei minti bolnave, sau daca pur si simplu exista ceva acolo care imi sopteste in ureche. De ceva ani incoace, am presentimentul ca o sa mor in accident de masina, si nu foarte batrana. Tanara chiar. Si unde mai pui ca de cand mi-a venit boala sa invat germana, mi-a cantat mie un pitic pe creieras ca o sa ma casatoresc cu un neam. Stiu, suna putin a idei scapate de sub control. Dar daca o sa fie asa? Eh, aici intervine necunoscutul. Nu am de unde sa stiu daca o sa fie asa sau n-o sa fie. Adevarul e ca imi surade ideea, dat fiind de ce am de gand sa fac cu viata mea.

  Sunt o persoana care stie ce vrea de la viata, si daca pana acum am dat gres, si am irosit un an asa degeaba din viata mea, fara sa ma gandesc ca viata e oricum scurta, de acum inainte am sa ma ambitionez sa primesc ceea ce vreau de la viata. Pentru ca eu stiu sa-mi fac viata frumoasa, si nimeni nu poate sa schimbe asta. Sunt ciudata in felul meu, dar stiu ca sunt speciala. Si stiu ca daca vreau cu adevarat, pot!

  Si uite asa am plecat de la o idee si am ajuns la alta. Tipic mie.

V-ati obisnuit cu mine, nu?

"Dragostea dureaza trei ani"

“ Dragostea este o batalie pierduta dinainte.”

“ Raman singur cu o inima plina de comori ce asteapta sa fie primita.”(Paul Morand)

“ Ceea ce ma uimeste nu e ca viata nu e un teatru, ci ca are atat de putine personaje.”

“ Este o eroare sa doresti o viata imobila. Vrei ca timpul sa se opreasca in loc, ca dragostea sa fie eterna, ca nimic sa nu moara niciodata, ci sa o duca, trai neneaca, intr-o perpetua copilarie plina de rasfat. Construiesti ziduri de aparare, si tocmai aceste ziduri iti devin, intr-o zi, inchisoare.”

“ Descopar ca pentru a ramane indragostit, e nevoie ca in fiecare din noi sa existe o particica de insesizabil. Trebuie sa refuzi platitudinea, ceea ce nu inseamna sa nascocesti trairi artificiale si cretine, ci sa stii sa fii uimit in fata miracolului fiecarei zile. Sa fii generos si simplu. Esti indragostit in ziua in care pui pasta de dinti pe o alta periuta decat a ta.”

“ Am invatat, mai ales, ca, pentru a fi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit. Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida. Dragostea care dureaza trei ani este aia care nu a urcat pe munti si nici nu a ajuns in prapastii, aia care iti care mura-n gura. Dragostea nu dureaza decat daca fiecare ii cunoaste pretul si e mai bine sa-l platesti dinainte, astfel risti sa achiti nota ulterior. Noi nu am fost pregatiti pentru fericire, fiindca nu am fost obisnuiti cu nefericirea. [...] Trebuie sa stii cine esti si pe cine iubesti.”

“ Dragostea este o sursa de probleme respiratorii.”

“ Fericirea nu exista.

  Dragostea este imposibila.

  Nimic nu este grav.”

“ Nu exista dragoste fericita.”

Aceste sunt citate din “Dragosta dureaza trei ani” de Frederic Beigbeder. Personal, as fi putut sa citez toata cartea. Mi-a placut enorm de mult. Trateaza tema dragostei si a omului ca fiinta indragostita intr-un mod tragic-comic, dar adevarat. Nu sunt multi oamenii care pot scrie despre asta asa cum a scris Frederic Beigbeder. Prin cartea asta am intalnit un om sincer. Sa traiesti o mie de ani scriitorule... Recomand cartea asta cu cel mai mare drag tuturor. Merita timpul alocat.