Simt

Iubesc ploaia mai mult de când te cunosc. Poate pentru ca în tine regăsesc aceeași liniște frumoasă pe care o regăsesc în zilele ploioase. Sau poate pentru că de când te cunosc a plouat aproape în fiecare zi. Dar de data asta ploaia nu mă mai întristează, ma bucură, mă aduce cu 100 de km mai aproape de tine. Acum când plouă mă gândesc la tine, mă întreb ce faci în momentul respectiv, dacă te gândești și tu la mine, dacă sufletul tău își întinde aripile în direcția mea așa cum face sufletul meu spre tine. Sper că da, pentru că te plimbi prin mintea mea în fiecare secundă.

Ai ciocănit la ușă, iar eu ți-am deschis. Și mă bucură faptul că te-ai descălțat la intrarea în sufletul meu așa cum faci când intri într-un templu. Nu am avut nevoie de cuvinte, nu am avut nevoie să te întreb cine ești pentru că sufletul meu l-a recunoscut pe al tău, a știut cine ești fără să pună prea multe întrebări. Te-am invitat la o plimbare și un ceai într-o seară rece și de atunci nu ai mai plecat. De atunci, sufletul meu și-a regăsit pacea. De când te cunosc, zilele sunt mai frumoase și fiecare lucru care mă înconjoară are un farmec aparte.