Imi era chiar dor de vechea eu. Asa
ca am cautat prin sufletul meu imprafosat si murdar si am gasit-o acolo intr-un
colt. Era nervoasa si s-a ascuns iar dupa sarcasm cand i-am spus ca nu sunt la
fel de puternica cum e ea si ca oficial imi dau demisia din functia de adult. M-a
privit cu ochi nesiguri si mi-a spus ca stia ca intr-o zi o sa am nevoie de ea
sa ma inlocuiasca. I-am spus ca o sa plec de tot si m-a rugat cu jumatate de
gura sa mai raman ca are nevoie si ea de sentimente. Stia ca singura, fara
mine, ar deveni goala pe dinauntru, si ea nu e totusi atat de rea si rece, doar
ca nu e capabila sa simta iubirea. A zis doar asa, in cazul in care o sa apara
vreodata, sa fie totusi capabila sa arate ceva chiar daca nu o sa fie ea cea
care o sa arate, ci o sa fiu eu. Tanjeste si ea dupa un suflet cald, dar e
constienta ca l-ar indeparta imediat cu felul ei de-a fi.
Asa ca totul a revenit la normal,
am iesit din stari de depresie si din ganduri ciudate. M-am trezit intr-o
dimineata altfel. Nu mai durea, si aveam un chef nebun sa ascult vechea mea
muzica. Asa ca am deschis laptop-ul si am sters toata muzica trista si ce mai
aveam eu pe acolo si mi-am reimprospatat winamp-ul. Am schimbat pe Parazitii si
C.T.C. ooooh si ce dor mi-a fost de ei. Cert e ca mi-au dat o stare de placere
de a enerva pe toata lumea. Dar cum lumea stie cine sunt si cum ma cheama mi-a
fost cam greu sa-i enervez fiind obisnuiti cu mine.
Adevarul e ca m-am plictisit si ca
numar zilele pana la inceperea anului universitar. E ciudat pt ca eu nu am
facut niciodata asta, n-am numarat niciodata zilele pana la un eveniment. Cert e
ca abia astept sa ma mut la Brasov, sa cunosc oameni noi, sa ma pierd prin
oras, abia astept glumele si caterincile, abia astept sa-mi cunosc real
colegele de apartament, abia astept sa-mi fie dor de acasa. Abia astept
plimbarile lungi cu trenul, cu castile in urechi si cu lumea din jurul meu data
pe off. Abia astept cursurile, diminetile cu oameni somnorosi ca au petrecut
toata noaptea si glumele de a doua zi. Sunt entuziasmata la maxim de aceasta
schimbare ce intervine in viata mea. Stiu ca o sa ma schimbe si pe mine, poate
o sa ma mai maturizeze, poate o sa ma faca sa devin altcineva, ceea ce e foarte
putin probabil, insa niciodata nu se stie. Cel mai amuzant e ca deja imi pare
rau ca facultatea tine doar trei ani... Numai mie putea sa-mi para rau de asta,
tinand cont ca nici nu a inceput.
Am descoperit de curand o filmare
de la un eveniment din Bucuresti, TEDx, unde Deliric1 de la C.T.C. a recitat o
poezie. Nu cred ca e corect modul asta de a spune, dar cert e ca pe mine m-a
hipnotizat. Nu mai stiu exact de cate ori l-am ascultat, dar nu imi pierd
niciodata placerea de a-l auzi. Are el un stil aparte, si departe de toate
glumele lui si felul in care se afiseaza in public, are ceva aparte de restul. In
fine, hai ca o dam in diverse si nu-i bine. Nu sunt aici ca sa-l laud, asa ca
va las filmuletul :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu