vineri, 30 decembrie 2011

sufletele pereche si inca ceva


                                    
Eu sunt genul care crede in sufletele pereche. Cred ca fiecare om pe lumea asta are o jumatate sa-l intregeasca. O persoana care e tot ce tu nu esti. Dar asta nu inseamna ca e o persoana total opusa tie. Nu, sunt lucruri care va unesc, lucruri care va despart. Dar nu va despart atat de rau. Lucrurile astea care va despart sunt exact acelea care va completeaza. Doua suflete ca Ying si Yang. Bun si rau, alb si negru, si totusi se impletesc atat de bine incat din doua persoane se face una. E acea persoana cu care te intelegi din priviri, fara cuvinte. Limbajul trupului vorbeste pentru voi. Si cred ca se simte minunat. Cred ca iubirea si chimia dintre doua persoane facute una pentru cealalta e minunata. E ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte.
Si totusi, nu stii niciodata cand apare aceasta persoana, poate va cunoasteti de mici, poate o sa va cunoasteti cand o sa fiti mai in varsta. Ceea ce stiu sigur e ca la un moment dat in viata voastra o sa va intalniti. Personal, nu cred ca l-am intalnit pana acum desi m-am amagit crezand ca da. Cred ca fost doar ceea ce am vrut eu sa cred. Sa fac din orice, ceva perfect. Sau poate ca am trecut unul pe langa celalalt pe strada fara sa ne aruncam o privire, poate ca il cunosc de mult timp, sau poate deja ce l-am cunoscut. Poate ca-i acolo asteptandu-ma asa cum il astept si eu. Poate ca am fost impreuna, si lucrurile nu au mers, sau nu am vrut noi sa mearga. Poate nu ne-am dat destul silinta. Sau poate a fost lovit de un autobuz. Gluma asta imi place mult. Dar e un lucru de care sunt sigura, daca e sa fie o sa se gaseasca o cale sa fie!
Iar in momentul de fata ma simt de parca viata mea-i gluma proasta adusa pe scena de cel mai slab comediant existent. Adica arata si mai jalnica decat e. In principiu nu cred ca-i jalnica, dar e loc si de mai bine. Ar fi o prostie sa spun ca-i jalnica. Intotdeauna am incercat sa vad partea frumoasa si sa nu dau vina pe viata pt ce mi se intampla, caci viata si destinul ti le faci singur dupa cum doresti.

Acum trecand pe langa subiect, multa lume m-a intrebat ce fac de Revelion. Rapunsul e acelasi, si anume urmatorul : Stau acasa, cu ai mei, sau mai mult singura. Voi vedea. O sa-mi iau pijamalutele pe mine, o sa ma bag in pat cu o ciocolata si un pahar de vin si o sa ma uit la cine stie ce prostie de film sau la un desen animat. Chiar nu am chef sa ma stresez. O sa inchid si telefonul. Anul care urmeaza o sa fie unul greu si vreau sa-l incep relaxata. Si sa-l parcurg relaxata, bineinteles.
Asa ca probabil n-o sa fiu de gasit maine si poimaine, poate pe ici pe colo putin, si vreau sa va urez tuturor “La multi ani!” si un an mai bun. Pace si caldura in suflete. Va pup.




duminică, 25 decembrie 2011

Craciun Fericit!



In timp ce telefonul imi trimite mesaje in masa, ca asa e mai simplu sa trimiti, si multumesc celui care a inventat optiunea asta la telefoanele mobile, m-am gandit sa urez un sincer si calduros Craciun Fericit tuturor celor carora nu le am numerele de telefon si ma mai citesc din cand in cand. Sper ca magia Sarbatorilor de iarna sa va indeplineasca toate dorintele, si ca Mosu’ a trecut pe la fiecare din voi si v-a lasat macar putin din tot ce va doreati. Sper ca ziua de Craciun sa fie o zi plina de pace, fericire, si suflete implinite.
Pentru cine vrea sa vorbeasca cu mine sau orice altceva sa lase un mail la cristinamacrea@gmail.com si o sa raspund in cel mai scurt timp.
Craciun Fericit inca o data.

marți, 13 decembrie 2011

joi, 1 decembrie 2011

Despre cum lucrurile se intampla cu un motiv




Totul in viata se intampla cu un motiv bine intemeiat. Orice actiune are un raspuns. Ca si cutremurele. Nu poti face ceva fara ca lucrul acela sa te afecteze sau sa tina de tine. Exista acest ciclu in viata care printr-un fel sau altul ramane inchis. Faptele tale se intorc impotriva ta mai ceva ca un bumerang, si tine de tine daca-l iei din plin sau te feresti din calea lui. Si tot de tine tine sa-ti accepti faptele.
Orice persoana care a intrat in viata ta, a fost acolo pentru un motiv, pentru ca a avut sa-ti ofere ceva sau sa te invete o lectie. Nu-mi place sa mi se dea lectii, imi place sa-mi realizez singura greselile, pt ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu o sa-mi dau seama unde am gresit.
Sunt grabita, agitata, traiesc prea repede, insa nu uit niciodata sa ma bucur de lucrurile frumoase, si asta conteaza cel mai mult. Sa gasesti fericirea in lucrurile simple, dar care iti par atat de complicate uneori pentru ca vrei sa le intelegi pe toate.
Nu-ti mai incarca memoria cu lucruri minore, lipsite de sens, cu ganduri nerostite si lacrimi necurse din ochii tai frumosi. Pastreaza-le acolo pentru sufletul tau de copil si lasa-l pe el sa aiba grija de ele. El stie mai bine ca tine. El e salvarea ta, ai uitat fata draga? Ai uitat ca el are grija de tine mereu spre deoseire de altii care si-au uitat promisiunile? Numai el te poate salva de orice, chiar si de tine insuti, caci Doamne, uneori iti faci atata rau singura!
Imbraca-ti zambetul frumos si rasetul tau vesel cu care ii binedispui si pe cei mai tristi oameni care se lasa ajutati, pentru ca pana la urma, la asta te pricepi cel mai bine. Ar trebui sa fii comedianta! Un zambet si sala ti-ar fi la picioare!

(Postarea asta-i adresata mie, dar am simtit ca trebuie s-o impart si cu voi.)