De cand ma stiu am incercat sa
traiesc in asa fel incat sa nu trec prin viata ca gasca prin apa. Am incercat
sa fac din fiecare moment ceva special, si sa invat ceva din fiecare greseala.
Si mi-am dat seama cat de mult te schimbi atunci cand inveti ceva din greseli. Atunci
cand gresesti incerci sa faci in asa fel incat cu timpul sa nu mai repeti
greseala. Si asta te schimba... In rau sau in bine, asta nu stiu.
Ceea ce am schimbat eu a fost
modul de a ascunde ceea ce simt. Si nu e un lucru bun, pentru ca asta te macina
pe tine pe interior, si simti cum fiecare cuvant nespus iti macina sufletul
incet dar sigur. Apoi incepi sa ai regrete, sa te gandesti ce ar fi fost daca
ai fi spus, daca ai fi reactionat din pur instinct intr-un anumit punct al
vietii. Cateodata e bine sa te lasi dus de val si sa faci ce spune inima, dar
nu toti putem face asta. Eram adepta stilului astuia de viata pana cand am
ajuns sa ranesc persoane dragi cu reactiile mele. De atunci am devenit mult mai
calculata si reactionez mai mult dupa ce analizez situatia. Si am ajuns sa
pierd alte persoane din cauza asta, deci oricum o dai tot nu e bine, tot pierde
cineva, iar eu am ales sa cred ca e mai bine sa pierd eu decat sa piarda altii.
“Dar timpul trece, nu sta sa-ti legi tu siretul”,
si te trezesti peste ani ca esti acuzat ca te-ai schimbat, si culmea, de
persoane care credeau ca te cunosc. Dar aceste persoane nu se gandesc
niciodatata ca ele sunt motivul pentru care tu te-ai schimbat. Incercam intotdeauna
sa ne modelam dupa cineva anume. Dar de ce? Acele persoane ar trebui sa ne
accepte asa cum suntem, caci altfel de ce ar mai merita efortul? Eu am ales sa nu
mai fac astfel de schimbari, si ca daca o sa vreau sa ma schimb candva o sa o
fac pentru ca eu o sa consider ca fac ceva gresit, si nu ca sa fac pe plac
cuiva. Poate e un mod gresit de a gandi pentru unii, insa mie mi se pare cel
mai corect. Intradevar este bine sa fii usor modelabil, sa te mulezi dupa o
persoana, dar trebuie sa faci asta doar
atunci cand simti ca trebuie. Am ajuns la astfel de concluzii trecand prin
anumite situatii, iar drumul pana aici nu a fost deloc usor, si as prefera ca
toti sa invete ceva din ceea ce spun cei “mai mari”, sau mai bine zis mai
trecuti prin viata, pentru ca eu una nu sunt mare. Si nu ma aflu nici in pozitia
din care sa dau sfaturi, insa cert e ca nu doresc nimanui lucruri rele. Asa sunt
eu. Sunt prea fina uneori. Dar pot si si colturoasa, nu-i problema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu