vineri, 7 octombrie 2011

cred ca-i fara titlu



Cred ca…am crescut. Am terminat liceul, insa fac parte din cei “batuti de soarta” cum ar spune multi. Acum am un serviciu, nu merg la facultate. Lucrez destul de multe ore pe zi momentan. Am depus multe cv-uri, insa nimeni nu angajeaza fara experienta si fara pile. Asa ca am recurs la pile, desi urasc! Urasc pentru ca ai nevoie de pile sa faci ceva ce pana acum 20 de ani era obligatoriu. Am un serviciu de rahat, deci n-am sa spun ce, cum si unde, insa ma ajuta ca in cateva LUNI, nu imediat, sa-mi indeplinesc niste visuri. Cum spuneam, lucrez mult... 14 ore pe zi momentan. Obositor si al dracului de greu trec cele 14 ore, insa totul tine de autocontrol. Autocontrolul de a nu-mi lua catrafusele, si de a nu ma sui la volan sa plec acasa.
Acum barbatii ma saluta cu sarutmana, si nici copiii mici nu se lasa mai prejos. Oare chiar am crescut atat de mult? Am numai 19.... fara o luna chiar. Insa tind sa cred ca barbatii o fac din respect, iar copiii pentru asa sunt ei dulci cand sunt mici. Refuz sa cred ca am crescut atat de mult, desi ma simt mai.. matura pe zi ce trece. Mai batrana chiar dupa o zi de munca.
In fine, nu ma plang. Si daca noi, oamenii care avem un serviciu, ca nu toti muncim (nu consider ceea ce fac o munca) nu ne plangem de viata noastra, de ce copiii la scoala, sau liceu, sau chiar si oamenii din facultati se plang de viata lor? De ce vad din ce in ce mai des chestii de genu’ “urasc scoala”, sau “nu mai suport sa merg la scoala”? Sincer, desi am terminat de nici 4 luni liceul, mi-e dor. Mi-e dor sa ma trezesc la 7 si sa fiu inapoi acasa in 6 ore. Mi-e dor sa nu am nici un stres de ce fac pe ziua de maine si cum imi planific timpul. Mi-e dor sa zic ca sunt pe banii parintilor si sa nu-mi pese. Nu, acum imi fac griji de rand cu ei. Asa ca dragii mei, va rog nu va mai plangeti si nu va mai doriti sa cresteti si sa fiti independenti pt ca atunci va veti dori sa retraiti aceste momente placute in liniste, si nu cu ochii umflati de oboseala.
Asadar si prin urmare, eu o sa fiu mai scumpa la vedere ceva timp de aici inainte insa o sa ma gandesc la voi si va multumesc ca treceti pe aici.

P.S. Cred ca numele de "Blogu' unei pierde-vara" nu i se mai potriveste, dar refuz sa-l schimb. In adancul inimii, o pierde-vara o sa raman toata viata, pentru ca altfel, ce refugiu as mai avea pentru sufletul meu?

Peace & a lot of love.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu