luni, 29 iulie 2013

Și părul îi mirosea a lămâi și a mere verzi..


Și părul îi mirosea a lămâi și a mere verzi...

Acolo, în căldura aia sufocantă, lumina îi ardea ochii. Îi era greu să vadă la câțiva metri în față, însă încerca din răsputeri să-i zărească silueta. Simțea cum soarele îi arde fiecare părticică a corpului, dar se încăpățâna să rămână. Îl aștepta, așa cum a făcut dintotdeauna. Până la urma, îl așteptase o viață, de ce l-ar lăsa acum singur? Îi promisese că acolo unde merge el, va fi si ea. Nu ca o umbră, în spatele lui, ci mereu lângă el. Timpul trecuse peste ei, dar ei parcă întinereau, iar scânteia din ochii lor care se aprindea  de fiecare dată când se priveau era încă prezentă.

Întotdeauna i-a plăcut să-l privească cum își urmeaza rutina zilnică. Dar cel mai mult și cel mai mult îi plăcea să-l privească cum doarme. Se cuibarea acolo în fotoliul învechit de anii care trecuseră peste el si peste ei și îl privea. Îi placea cum arăta acolo nemișcat, între așternuturile albe. Îi plăcea inocența de pe fața lui, și mișcarea pieptului său în timp ce respira. La asta se gandea in timp ce îl privea acum jucandu-se ca un copil cu câinele în apa. Îi placea mai ales că latura asta copilarească a lui apărea doar atunci când era cu ea. Nimeni nu ar fi crezut că un om ca el, cu statura si duritatea lui putea fi atât de dulce. Dar ea știa cine e el. Și el știa cine e ea. Și asta, era cel mai important lucru.

Când l-a privit venind spre ea, a simțit că atunci, acolo, se indragostea a mia oara de el.


Și părul îi mirosea a lămâi si a mere verzi, ca în ziua când l-a întâlnit prima oară...

5 comentarii:

  1. Cris, nu te stiam asa talentata!Scri foarte frumos! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu te stiam asa talentata :D Frumos, frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred că ăsta e farmecul unui relații: să te îndrăgostești în fiecare zi de aceeași persoană! :)

    RăspundețiȘtergere