miercuri, 18 iulie 2012

Ce e dragostea?



Am incercat de atatea ori sa descriu dragostea, insa niciodata nu am reusit. Oare nu am reusit niciodata sa simt dragostea intensa si neconditionata astfel incat cuvintele sa curga nestingherite din sufletul meu? Sau nu am gasit persoana potrivita care sa ma faca sa o simt? Sau poate sunt incapabila de sentimente peste masura? Nu, nu cred. Vreau sa stiu ca pot sa iubesc cu toata fiinta mea. Nu vreau sa ma simt incapabila de sentimente minunate.
Exista mai multe tipuri de dragoste pe lume. In primul rand exista dragoste pentru parinti (implit frati si surori. Imi e greu sa vorbesc despre lucrurile astea pentru ca nu am simtit-o niciodata). Asta cred ca e cea mai importanta dragoste. Dragoste pentru acele persoane care orice ar fi, vor fi mereu acolo pentru tine sa-ti intinda o mana de ajutor. Acele doua persoane care te-au crescut, te-au educat, si poate in unele situatii au lasat de la ei ca sa-ti fie tie bine, pentru ca nu exista lucru mai de pret pt doi parinti decat propriul copil. Eu personal imi iubesc foarte mult parintii si le sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce sunt. Pentru educatia pe care mi-au oferit-o, pentru grija pe care mi-o poarta in fiecare clipa din viata lor, pentru lucrurile oferite si pentru intelegerea si sprijinul neconditionat. Pentru increderea pe care o au in mine atunci cand in jurul meu totul e nesigur, si pentru rabdare. Pentru iertarea fara margini pe care mi-o arata la fiecare greseala facuta. Imi pare rau pentru fiecare data cand i-am ranit, pentru fiecare cuvant aruncat la nervi si pentru fiecare dezamagire pe care au trait-o din cauza mea. Nu sunt cel mai bun copil si asta ma doare, insa ma straduiesc sa ii fac mandri.
Dragostea pentru lucrurile care ne inconjoara... Poti sa iubesti natura, muzica, arta, si orice altceva iti face placere sa faci, sa simti, sa vezi. Aici este o dragoste schimbatoare, si poate nu ramane la fel de intensa toata viata. Poate odata cu trecerea anilor gasesti alte pasiuni carora sa iti dedici timpul si energia, si uiti de cele care iti faceau placere cu ceva timp in urma.
Apoi este dragostea pentru prieteni. Ai in viata ta cateva persoane, de obicei maxim doua care raman mereu acolo pentru tine. Pentru care distanta dintre voi nu conteaza, important e ca vei gasi mereu un sfat, o vorba buna sau o mustrare, dupa caz. Acele persoane sunt fratii sau surorile din alti parinti. Sufletul care iti poarta de grija, un fel de inger pazitor. Dupa cum toata lumea a observat, acesti prieteni sunt mai rari decat ursii panda. De ce? Nu stiu exact sa va spun. Poate ca asa e firea umana. Nu e capabila de sentimente de prietenie profunde, de ajutor si daruire neconditionata. In clipa de fata am o singura prietena buna. O prietena care stiu ca daca o sun in miez de noapte plangand e acolo sa asculte. In rest, am cunostinte. Am prieteni care m-au uitat, relatii care s-au racit odata cu trecerea timpului. Si cand ma gandesc ca acum ceva timp eram nedespartite imi pare rau. Nu stiu a cui a fost vina, nu stiu cine s-a departat mai mult, insa stiu ca undeva s-a gresit cu ceva.
Am lasat tema dragostei dintre doua persoane de sex diferit (sau identic, dupa caz) la sfarsit pentru ca as vrea sa scriu mai mult despre acest aspect. Sa va arat ce inseamna dragostea adevarata pentru mine. Cred ca dragostea adevarata e atunci cand chipul persoanei iubite iti tine loc de icoana in suflet. Cand toata lumea ta se invarte in jurul unei singure persoane, si simti ca sufletul iti este impacat si linistit. Cand ai parte de siguranta, iubire, incredere si speranta unui viitor frumos. Iubire e atunci cand gandesti pentru doi si pui prioritatile lui/ei pe primul lor, cand esti capabil/a de sacrificii si rabdare numai ca sa fie bine. Cand te uiti in ochii acelei persoane si totul se opreste in loc pentru voi. Secundarul ceasului nu se mai misca, pasarile nu mai zboara, norii dispar, aerul devine greu de respirat, si totul isi revine la normal numai in bratele lui/ei. Cand te trezesti dimineata si ai un motiv sa vrei sa mai lenevesti acolo alaturi de trupul si sufletul care iti e oglinda sufletului tau. Cand sti ca vrei sa imbatranesti alaturi de acea persoana si nu te intereseaza cum va fi daca el/ea va fi langa tine. Da, cred in iubirea adevarata si stiu ca acolo e cineva ca mine. Acum sunt sigura ca el exista si nu vreau sa stric nimic. Nu vreau sa ma grabesc, sufletele noastre sunt prea fragile.
Sper ca nu v-am plictisit prea tare si va multumesc ca ati citit. Cris va pupa si va ureaza o noapte magica. Eu am cu ce sa-mi ocup gandurile acum.

Un comentariu:

  1. Frumos articol, dar atat de scurt... eu am tratat subiectul in multe articole din multe perspective si parca tot simt ca nu e destul...

    RăspundețiȘtergere