miercuri, 15 februarie 2012

Remember old days



Mie imaginea asta imi inspira dragoste, grija, afectiune, pasiune, protectie, tot ceea ce are nevoie o persoana pentru a fi fericita si a se simti in siguranta. De asta are nevoie lumea, in fond. Si mai multe melodii asa pe tema pentru ca nu am putut sa ma opresc la una. Pentru ca muzica romaneasca nu a murit...






                                                Si nu, nu sunt indragostita.

duminică, 12 februarie 2012

Liniste...



M-ai trezit in dimineata asta ca sa-mi explici ce s-a intamplat. Asta fara sa stii ca pe mine nu ma interesa. Ce ma intereseaza pe mine e ca e gata. Si punct.
Daca ti-am dat impresia ca te cred, nu inseamna ca am si crezut. Nu! Poti sa spui ca am un simt finut care detecteaza minciuna. Si nu tot ce ai zis era minciuna. Nu! Stiam ca umbli cu alta. Am ignorat aspectul doar. Iar tu nu ti-ai dat seama ca aprobarea mea era o minciuna. Am tratat toata treaba asta cu indiferenta, desi ti-am dat impresia ca te ascult. Ceea ce am apreciat, si ti-am si zis, a fost faptul ca n-ai vrut sa-ti bati joc de mine. Jos palaria!
Te-ai lasat pacalit de vocea calda din telefon si ai uitat aspectul de a fi privit in ochi cand explici ceva. Daca m-ai fi privit in ochi ai fi observat furia din ei. Ai fi observat cum usor, verdele-albastru se transforma in albastru (da, mi se albastresc ochii cand ma enervez). Nu sunt fraiera, dar totusi te-am lasat sa crezi asta. Am evitat sa ma enervez sau sa dau atentie.
Te-am tratat cum ai fost, un trecator.

Oare asta inseamna ca sunt falsa?


P.S. V-am spus vreodata ce ma relaxeaza cel mai mult? Cum adorm in noptile de neliniste? Ascul notele unui pian. Pentru mine pianul e vocea lui Dumnezeu. Ma linisteste, imi da forta si putere sa trec peste orice. Daca ar fi sa-mi imaginez Raiul, mi l-as imagina in acorduri de pian. Va impartasesc una din piesele care imi plac mult. Astazi... am inima plina de dragoste.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Uita de tot




  Si mi-am zis singura sa uit, ca nu se merita. Si am uitat. Nu-mi mai pasa, nu ma mai intereseaza. Si nu asta e ceea ce ma macina, ci faptul ca nu eram capabila sa fac asta inainte. Daca ma intrebai in trecut care a fost cea mai scurta relatie a mea iti spuneam ca 7 luni. Daca ma intrebi acum o sa-ti spun ca o saptamana. Si nu au fost relatiile mele lungi pentru ca gasisem oamenii potriviti pentru mine, ci pentru ca ma multumeam cu putin. Insa acum nu ma mai multumesc cu putin. Si mi-am pus eu asa singura in gand ca pana n-o sa gasesc persoana potrivita mie nu am sa mai am relatii lungi.
  Vreau doar sa primesc ceea ce merit, daca merit. Si eu cred ca merit ceva bun, asa ca sufletul meu. Sa fie macar jumatate din ceea ce sunt eu, si nu spun sa ne potrivim in tot, dar macar sa ne potrivim in cate ceva macar asa putin.
  Nu stiu de ce, dar eu am niste presimtiri asupra vietii mele. Nu stiu daca sunt produsul unei minti bolnave, sau daca pur si simplu exista ceva acolo care imi sopteste in ureche. De ceva ani incoace, am presentimentul ca o sa mor in accident de masina, si nu foarte batrana. Tanara chiar. Si unde mai pui ca de cand mi-a venit boala sa invat germana, mi-a cantat mie un pitic pe creieras ca o sa ma casatoresc cu un neam. Stiu, suna putin a idei scapate de sub control. Dar daca o sa fie asa? Eh, aici intervine necunoscutul. Nu am de unde sa stiu daca o sa fie asa sau n-o sa fie. Adevarul e ca imi surade ideea, dat fiind de ce am de gand sa fac cu viata mea.
  Sunt o persoana care stie ce vrea de la viata, si daca pana acum am dat gres, si am irosit un an asa degeaba din viata mea, fara sa ma gandesc ca viata e oricum scurta, de acum inainte am sa ma ambitionez sa primesc ceea ce vreau de la viata. Pentru ca eu stiu sa-mi fac viata frumoasa, si nimeni nu poate sa schimbe asta. Sunt ciudata in felul meu, dar stiu ca sunt speciala. Si stiu ca daca vreau cu adevarat, pot!
  Si uite asa am plecat de la o idee si am ajuns la alta. Tipic mie.

V-ati obisnuit cu mine, nu?

luni, 6 februarie 2012

"Dragostea dureaza trei ani"



“ Dragostea este o batalie pierduta dinainte.”

“ Raman singur cu o inima plina de comori ce asteapta sa fie primita.”(Paul Morand)

“ Ceea ce ma uimeste nu e ca viata nu e un teatru, ci ca are atat de putine personaje.”

“ Este o eroare sa doresti o viata imobila. Vrei ca timpul sa se opreasca in loc, ca dragostea sa fie eterna, ca nimic sa nu moara niciodata, ci sa o duca, trai neneaca, intr-o perpetua copilarie plina de rasfat. Construiesti ziduri de aparare, si tocmai aceste ziduri iti devin, intr-o zi, inchisoare.”

“ Descopar ca pentru a ramane indragostit, e nevoie ca in fiecare din noi sa existe o particica de insesizabil. Trebuie sa refuzi platitudinea, ceea ce nu inseamna sa nascocesti trairi artificiale si cretine, ci sa stii sa fii uimit in fata miracolului fiecarei zile. Sa fii generos si simplu. Esti indragostit in ziua in care pui pasta de dinti pe o alta periuta decat a ta.”

“ Am invatat, mai ales, ca, pentru a fi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit. Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida. Dragostea care dureaza trei ani este aia care nu a urcat pe munti si nici nu a ajuns in prapastii, aia care iti care mura-n gura. Dragostea nu dureaza decat daca fiecare ii cunoaste pretul si e mai bine sa-l platesti dinainte, astfel risti sa achiti nota ulterior. Noi nu am fost pregatiti pentru fericire, fiindca nu am fost obisnuiti cu nefericirea. [...] Trebuie sa stii cine esti si pe cine iubesti.”

“ Dragostea este o sursa de probleme respiratorii.”

“ Fericirea nu exista.
  Dragostea este imposibila.
  Nimic nu este grav.”

“ Nu exista dragoste fericita.”


Aceste sunt citate din “Dragosta dureaza trei ani” de Frederic Beigbeder. Personal, as fi putut sa citez toata cartea. Mi-a placut enorm de mult. Trateaza tema dragostei si a omului ca fiinta indragostita intr-un mod tragic-comic, dar adevarat. Nu sunt multi oamenii care pot scrie despre asta asa cum a scris Frederic Beigbeder. Prin cartea asta am intalnit un om sincer. Sa traiesti o mie de ani scriitorule... Recomand cartea asta cu cel mai mare drag tuturor. Merita timpul alocat.

vineri, 27 ianuarie 2012

vor veni vremuri mai bune




Niciodata pana acum nu am fost o persoana rea si egoista. Insa viata a avut grija sa ma invete sa fiu si asa si sa-mi arate o parte a lumii care m-a facut ceea ce am devenit. Mereu mi-a placut sa ajut si sa inteleg, insa atunci cand eu nu am primit in schimb aceleasi lucruri m-am transformat radical. Nu-mi place sa ofer fara sa primesc. Si aici vorbesc despre oamenii pt care nu am sentimente, simpli oameni care trec prin viata mea.
Lucrurile s-au complicat pt mine in utimul timp in feluri in care as fi preferat sa nu le descopar. Am crezut ca am plecat in viata bine instruita in legatura cu ceea ce am de facut, dar am aflat pe parcurs ca sunt lucruri care ma depasesc, oameni care ma dezamagesc si ca m-am schimbat. Respectul fata de alte persoane mi l-am pierdut pe parcurs ce am aflat ca fiinta umana e atat de ciudata si ca toti suntem atat de diferiti intre noi. Ca printre noi exista si oameni rai, oameni parsivi care niciodata nu se vor gandi la tine indiferent de cat te gandesti tu la ei.
Nu mi-a placut si nu-mi place viata de care m-am lovit, si nu am facut decat sa ma complac in situatie. Nu-mi place sa ma plang, insa am crezut ca o sa fie mereu cineva sa ma asculte, insa nu e. Nu e nimeni, decat un pahar rece de vin... Si tin in mine, si inauntrul meu urlu. Urlu atat de tare ca daca ai intra in mintea mea te-as nimici.
Dar chestia buna in aceste lucruri e ca inca nu mi-am pierdut inocenta din ochi. Cu toate ca ochii astia au alta varsta. Nu mi-am pierdut rabdarea si speranta ca dupa orice furtuna, mereu rasare soarele.

~Nimeni Altu' & Jhivago & DJ Sonia - Simple consecinte
   

vineri, 30 decembrie 2011

sufletele pereche si inca ceva


                                    
Eu sunt genul care crede in sufletele pereche. Cred ca fiecare om pe lumea asta are o jumatate sa-l intregeasca. O persoana care e tot ce tu nu esti. Dar asta nu inseamna ca e o persoana total opusa tie. Nu, sunt lucruri care va unesc, lucruri care va despart. Dar nu va despart atat de rau. Lucrurile astea care va despart sunt exact acelea care va completeaza. Doua suflete ca Ying si Yang. Bun si rau, alb si negru, si totusi se impletesc atat de bine incat din doua persoane se face una. E acea persoana cu care te intelegi din priviri, fara cuvinte. Limbajul trupului vorbeste pentru voi. Si cred ca se simte minunat. Cred ca iubirea si chimia dintre doua persoane facute una pentru cealalta e minunata. E ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte.
Si totusi, nu stii niciodata cand apare aceasta persoana, poate va cunoasteti de mici, poate o sa va cunoasteti cand o sa fiti mai in varsta. Ceea ce stiu sigur e ca la un moment dat in viata voastra o sa va intalniti. Personal, nu cred ca l-am intalnit pana acum desi m-am amagit crezand ca da. Cred ca fost doar ceea ce am vrut eu sa cred. Sa fac din orice, ceva perfect. Sau poate ca am trecut unul pe langa celalalt pe strada fara sa ne aruncam o privire, poate ca il cunosc de mult timp, sau poate deja ce l-am cunoscut. Poate ca-i acolo asteptandu-ma asa cum il astept si eu. Poate ca am fost impreuna, si lucrurile nu au mers, sau nu am vrut noi sa mearga. Poate nu ne-am dat destul silinta. Sau poate a fost lovit de un autobuz. Gluma asta imi place mult. Dar e un lucru de care sunt sigura, daca e sa fie o sa se gaseasca o cale sa fie!
Iar in momentul de fata ma simt de parca viata mea-i gluma proasta adusa pe scena de cel mai slab comediant existent. Adica arata si mai jalnica decat e. In principiu nu cred ca-i jalnica, dar e loc si de mai bine. Ar fi o prostie sa spun ca-i jalnica. Intotdeauna am incercat sa vad partea frumoasa si sa nu dau vina pe viata pt ce mi se intampla, caci viata si destinul ti le faci singur dupa cum doresti.

Acum trecand pe langa subiect, multa lume m-a intrebat ce fac de Revelion. Rapunsul e acelasi, si anume urmatorul : Stau acasa, cu ai mei, sau mai mult singura. Voi vedea. O sa-mi iau pijamalutele pe mine, o sa ma bag in pat cu o ciocolata si un pahar de vin si o sa ma uit la cine stie ce prostie de film sau la un desen animat. Chiar nu am chef sa ma stresez. O sa inchid si telefonul. Anul care urmeaza o sa fie unul greu si vreau sa-l incep relaxata. Si sa-l parcurg relaxata, bineinteles.
Asa ca probabil n-o sa fiu de gasit maine si poimaine, poate pe ici pe colo putin, si vreau sa va urez tuturor “La multi ani!” si un an mai bun. Pace si caldura in suflete. Va pup.




duminică, 25 decembrie 2011

Craciun Fericit!



In timp ce telefonul imi trimite mesaje in masa, ca asa e mai simplu sa trimiti, si multumesc celui care a inventat optiunea asta la telefoanele mobile, m-am gandit sa urez un sincer si calduros Craciun Fericit tuturor celor carora nu le am numerele de telefon si ma mai citesc din cand in cand. Sper ca magia Sarbatorilor de iarna sa va indeplineasca toate dorintele, si ca Mosu’ a trecut pe la fiecare din voi si v-a lasat macar putin din tot ce va doreati. Sper ca ziua de Craciun sa fie o zi plina de pace, fericire, si suflete implinite.
Pentru cine vrea sa vorbeasca cu mine sau orice altceva sa lase un mail la cristinamacrea@gmail.com si o sa raspund in cel mai scurt timp.
Craciun Fericit inca o data.

marți, 13 decembrie 2011

joi, 1 decembrie 2011

Despre cum lucrurile se intampla cu un motiv




Totul in viata se intampla cu un motiv bine intemeiat. Orice actiune are un raspuns. Ca si cutremurele. Nu poti face ceva fara ca lucrul acela sa te afecteze sau sa tina de tine. Exista acest ciclu in viata care printr-un fel sau altul ramane inchis. Faptele tale se intorc impotriva ta mai ceva ca un bumerang, si tine de tine daca-l iei din plin sau te feresti din calea lui. Si tot de tine tine sa-ti accepti faptele.
Orice persoana care a intrat in viata ta, a fost acolo pentru un motiv, pentru ca a avut sa-ti ofere ceva sau sa te invete o lectie. Nu-mi place sa mi se dea lectii, imi place sa-mi realizez singura greselile, pt ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu o sa-mi dau seama unde am gresit.
Sunt grabita, agitata, traiesc prea repede, insa nu uit niciodata sa ma bucur de lucrurile frumoase, si asta conteaza cel mai mult. Sa gasesti fericirea in lucrurile simple, dar care iti par atat de complicate uneori pentru ca vrei sa le intelegi pe toate.
Nu-ti mai incarca memoria cu lucruri minore, lipsite de sens, cu ganduri nerostite si lacrimi necurse din ochii tai frumosi. Pastreaza-le acolo pentru sufletul tau de copil si lasa-l pe el sa aiba grija de ele. El stie mai bine ca tine. El e salvarea ta, ai uitat fata draga? Ai uitat ca el are grija de tine mereu spre deoseire de altii care si-au uitat promisiunile? Numai el te poate salva de orice, chiar si de tine insuti, caci Doamne, uneori iti faci atata rau singura!
Imbraca-ti zambetul frumos si rasetul tau vesel cu care ii binedispui si pe cei mai tristi oameni care se lasa ajutati, pentru ca pana la urma, la asta te pricepi cel mai bine. Ar trebui sa fii comedianta! Un zambet si sala ti-ar fi la picioare!

(Postarea asta-i adresata mie, dar am simtit ca trebuie s-o impart si cu voi.)