"Take me as I am or have nothing at all"

   

   Astazi pt prima oara in viata am ramas fara cuvinte. Capul imi era pur si simplu gol. Eram acolo doar pt ca trebuia sa fiu. Eram pentru mine, dar simteam ca nu are rost. Doar conduceam... Tineam mana stanga pe volan si mana dreapta o lasasem moale in poala... si eram total deconectata. Executam miscarile pt ca asa trebuia, nu pt ca gandeam. Si am apasat acceleratia. Am fost reconectata de o mana imfipta in piciorul meu drept care m-a determinat sa apas frana. Mana aceea. Mana care m-a crescut, mana care a fost mereu acolo, care nu o sa ma lase niciodata sa cad. Am murmurat doar un „Iarta-ma mama. Iarta-ma pentru tot.”, insa ceea ce nu a stiut ea a fost ca eu chiar mi-am cerut iertare pentru toate prostiile pe care le-am facut si pana acum.

   Stiti, nu am avut niciodata o relatie foarte apropiata cu mama mea. Suntem doua persoane reci. Poate din cauza asta. Dar o iubesc mai mult ca orice pe lumea asta. Daca inima mea bate, bate pentru ea. De fiecare data cand am vrut sa fac vreo prostie doar la ea m-am gandit. Stiu ca sunt tot ce are mai scump pe lumea asta alaturi de tata. Sunt persoanele din viata mea pt care as incasa un glont fara sa gandesc. Daca s-ar intampla vreodata ceva cu ei, as muri de tot.

   Insa partea rea la mine, e ca nu pot sa iubesc. Nu! Mint! Iubesc prea mult! Iubesc mereu mult prea mult, si iubesc mereu pe cine nu trebuie. Si ghici cum se termina? Daaaaa. Cu inima bucatele si tot tacamul. Acum, partea buna e ca imi trece repede. Aproximativ repede. Destul de repede incat sa nu incep sa-mi plang de mila. Asta-i firea mea. Incep sa-mi caut preocupare in alte lucruri, si asta ma face sa ma intreb ce pasiune o sa mai dezvolt de data asta?

   Si greseala mea e ca repet mereu aceeasi greseala si niciodata nu pun stop. Eu n-am frana. Eu sunt prea... nu stiu... intensa? Mereu dau tot ce am. In tot ceea ce fac, nu numai cand vine vorba de o relatie.

   Si cateodata ma gandesc ca fac asta din nevoia de afectiune. Si e nasol. Nu-mi place. As vrea sa pot sa fiu rece atunci cand trebuie, nu cand nu trebuie. Sa reusesc mereu sa imi gasesc alinare in mine si in persoanele care ma vor cu adevarat in viata lor, si nu in a celor care nu ma vad decat un trecator. Pentru ca eu nu sunt un trecator. Vreau doar sa invat sa fac alegerile corecte in viata. E adevarat ca daca nu le faci pe cele gresite nu ai de unde sa inveti, insa as vrea macar sa nu le mai repet mereu pe aceleasi. Insa se pare ca e ceva ce nu pot sa fac. Dar nu am regrete pentru ca stiu ca greselile facute m-au facut persoana care sunt acum. Fara acele greseli nu puteam sa ma iubesc asa cum sunt, cu bune, cu rele. Si stiu ca si persoanele pentru care insemn ceva ma iubesc si ma accepta asa cum sunt. Nu pot sa ma schimb. Am incercat.

   Si o MELODIE care se potriveste cu cine sunt EU. Da, am devenit iar personala.

Regasire

Am vrut sa ma pierd in multime, si m-am pierdut de tot. Am vrut sa fiu singura, sa ma gandesc, iar singuratatea m-a acaparat. Am vrut sa fug, si acum nimeni nu ma mai gaseste. Se spune ca trebuie sa te pierzi ca sa te regasesti. Dar ce se intampla daca te pierzi si nu te mai regasesti? Daca dorind sa uiti anumite chestii si sa te detasezi uiti tot? Uiti sa fii tu, uiti sa asculti, sa vorbesti, sa te gasesti printre atatea chipuri de ceara? Uiti care iti e masca, si pui o masca straina? Atunci te transformi in altcineva, dar nu vreau sa fiu altcineva. Vreau sa fiu eu.

Aud mii de voci. Cele mai puternice sunt cele care imi spun ca m-am pierdut. Ca n-o sa ma mai regasesc niciodata. Acela e Demonul din capul meu. Are o voce asa de urata si e atat de respingator. Dar el vrea sa-mi ia sufletul. Mi-a spus ca e un diamant neslefuit pentru ca eu inca nu mi-am gasit un loc. Vrea sa-l slefuiasca el. Mi-a spus ca e ok, ca nu o sa doara, dar ceva din vocea lui il tradeaza. Am observat ca lui ii place durerea. Ma impinge mereu catre extrem si incearca mereu sa zgarie peretii mintii mele cu ghearele lui ascutite. In noptile linistite pot sa-l aud mai clar. Nu pot sa dorm din cauza zgomotelor care le face. Vrea sa iasa, vrea sa acapareze totul cu intuneric, mi-a spus ca lumina il orbeste, asa ca las mereu aprinsa o lumina. Nici prea puternica, dar nici prea slaba. Destul cat nici sa nu-l omor, nici sa nu-l las sa iasa. Il pastrez acolo, pana la urma el e parte din mine.

Dar acolo mai e o soapta. O voce cristalina si blanda. Mi-a spus odata sa nu-mi fac griji. Ca eu nu ma pot pierde in multime datorita caracterului meu. I-am spus ca e prea tarziu, iar el mi-a spus ca asta e ce cred eu. Lui nu i se pare tarziu, el crede in mine. Mi-a spus ca pot aduce soarele pe cer cu un zambet, si ca nu-i place fata mea trista. Intr-o noapte ploioasa mi-a cerut sa aprind o lumina mai puternica. „Numai asa il putem tine mai departe pe Demon”, mi-a spus el. Ciudat a fost ca nu a vrut sa-l alunge de tot, iar eu l-am intrebat de ce. Mi-a spus ca amandoi fac parte din mine si unul fara celalalt nu ar exista. In acea noapte mi-a spus ca nu totul e ceea ce pare. Ca e doar o perioada mai proasta si ca intr-un final lucrurile se vor aseza la locul lor. „Trebuie sa crezi”, mi-a zis. „Stii si tu ca poti trece peste orice. Iar eu voi fi mereu aici. Mai sti cand erai copil si nu stiai ce sa alegi? Ei bine, eu am ales in locul tau. Eu l-am tinut departe pe Demon, dar in momentul in care ti-ai pierdut speranta lumina mea si-a mai pierdut din intensitate, iar el s-a strecurat in mintea ta. Hai, sterge lacrimile din ochi si ridica privirea. Asta e sansa ta sa schimbi ceva. Asculta-ma bine, ai doar o sansa. Nu o da in bara. Trebuie sa ma retrag acum, Demon se va intreba ce discutam atat... nu uita! Sunt mereu aici si am grija de tine.”. Nu mi-a mai vorbit de atunci, dar simt mereu o prezenta buna in jurul meu. Mi-a redat speranta, iar Demonul a devenit mai tacut.

Asa e, am o singura sansa si nu am voie sa o dau in bara. Si sa am incredere in mine si speranta in suflet ma ajuta foarte mult. Totul o sa fie bine. Pana atunci, imi mai aprind o tigara...

Frumusetea

Traim intr-o lume in care frumusetea exterioara este pusa pe primul loc, iar superficialitatea a devenit naturalete. Am intrebat diversi oameni, direct sau indirect, ce inseamna frumusetea pentru ei. Unii oameni mi-au spus ca frumusetea inseamna slaba, inalta, zvelta, ochi albastri si par lung si blond, iar tot ceea ce am simtit pentru acesti oameni a fost mila. Mila pentru ca ei nu pot vedea dincolo de aspectul fizic, si pierd ceea ce este mai important la o persoana, si anume sufletul.

Pentru ce un corp frumos dar lipsit de suflet? Pentru ce o rochie scurta si mulata pe coapse, daca sufletul iti este dezbracat de orice sentiment? Sunt lucruri in viata pe care nu le castigi doar cu un corp frumos. De exemplu respectul. Crezi ca poti castiga respect doar daca esti o persoana frumoasa care taie respiratia tututror? Nu! Ca sa castigi respect ai nevoie sa fii o persoana buna, inteligenta, educata, si sa oferi respect la randul tau.

Eu am ales sa stau si sa observ, si am aflat ca frumusetea nu inseamna perfect, superficial si fals. Frumusetea inseamna un suflet curat, o expresie sincera, suflet curajos, luptator si iubitor. Doua maini nemuncite nu mi se par frumoase, in schimb doua maini muncite denota un caracter in fata caruia ridici palaria. Un suflet care lupta, munceste si apreciaza se afla in spatele acelor doua maini. Un suflet muncit este un suflet trecut prin viata care apreciaza si cel mai mic gest frumos de care are parte.

Deseori oamenii vorbesc fara a se gandi la consecinte, si asa ajungi sa te intalnesti cu o persoana pe care nu ai mai vazut-o de mult timp, si care este subiectul pe care il trateaza dupa acel “Buna, nu te-am mai vazut de mult.”? Este clasicul “Vai ce te-ai ingrasat” sau “Vai ce ai slabit”. Cei care te judeca dupa felul cum arati o fac pentru ca nu au timp, sau nu vor sa te cunoasca. E mult mai simplu sa critici decat sa spui o vorba buna. Poate acea vorba buna ar veni exact in momentul in care ai nevoie de ea daca oamenii nu ar fi atat de superficiali. Daca ar privi dincolo de aparente, si s-ar uita in sufletul tau.

In viata ta vor veni si vor pleca diversi oameni. Cei care isi dau silinta sa vada dincolo de trupul tau imperfect merita sa ii pastrezi. Aceia care iti privesc sufletul se vor indragosti cu adevarat de ceea ce esti si nu de ceea ce pari a fi. Aceia pentru care frumusetea nu se masoara in marimea blugilor, aceia te plac asa cum esti. Ei stiu ca tu nu esti perfecta, si totusi cauta sa vada ceea ce e mai frumos la tine. Si de ce? Pentru ca ei au nevoie de sufletul tau, nu de o bucata de carne frumos modelata dupa cerintele lumii in care traim.

Asa ca, daca ai simtit vreodata ca nu esti indeajuns de bun/a, uita aceste ganduri. E imposibil sa multumesti pe toata lumea. Incearca intai sa te multumesti pe tine si sa te accepti asa cum esti. Poate mai slaba, poate mai grasa, poate inalta, poate scunda. Acestea sunt doar lucruri lipsite de importanta pentru mine, si poate pentru inca sute de alti oameni. Ai incredere in tine si nu lasa stereotipurile sa te schimbe. Indrazneste sa fii diferit/a. Indrazneste sa te iubesti sa te accepti, apoi totul o sa devina mai usor.


Morala: E greu sa ramai tu cand toti te vor altcineva.

What I am

  Bun, am promis acum ceva timp ca o sa public o postare cu versuri din melodii care mie imi plac si care ma reprezinta, ma definesc. Ei bine, fisierul a devenit gigant, si ar fi fost mult prea mult de citit, asa ca m-am decis sa fac ceva mai simplu, mai restrans, dar la care am lucrat mai mult. Atata timp cat iese ceva frumos, pentru mine nu conteaza cat lucrez. O sa postez link-uri catre acele melodii si o sa va las pe voi sa va dati seama care parte din melodie ma reprezinta, daca nu e in intregime. Acestea fiind spuse, voila:


Linkin Park-Numb                                                    
Linkin Park-In the end
Keri-Un pahat ft Veritasaga
Veritasaga-Copilul din mine ft Funktastic
Zale-Vremuri mai bune ft Praetor
C.I.A.-Lupta cu tine
Deliric 1-Fraiere ft High Jet
Camuflaj-Pe drumul meu
Deliric 1-Ambrozie ft Silent Strike
Eminem-Not afraid
Eminem-Going through changes
Eminem-Beautiful
Grasu XXL ft Bitza-Cel mai rau prieten, cel mai bun dusman
Guess Who-Sansa ta
Guess who-Tot mai sus
Guess who-Diamantele se sparg ft Grasu XXL si Horia Brenciu
Guess who-Decat sa minti ft Mitza
Guess who-De urgenta
Guess who-Nicio grija
Camuflaj-Prima data ft Fely
Vescan-Spune lumii ft Mahia B si OneShot
Mitza-Torace ft Tranda, MefX, Guess who
Tranda-Oarecare ft MefX
Mitza-Omul de la meteo ft Skizzo Skillz
Skizzo Skillz-Pierdevara
Spike-Cine vine
Spike-Lumea mea ft Guess who
Spike-Realitate
ATB-Twisted love
Vescan ft Ligia-Wake up
David Guetta-Titanium ft Sia
Vescan-Suflet de campion
Vescan-Caracter de piatra
Breaking Benjamin-Diary of Jane
Breaking Benjamin-Dance with the devil
Breaking Benjamin-Dear agony
Breaking Bejamin-Give me a sign
John Mayer-Gravity
Lil Wayne-Mirror ft Bruno Mars
Beyonce ft Jay-z -Bonnie and Clyde
Beyonce-If I were a boy
Drake-Take care ft Rihanna
Nicki Minaj-Fly ft Rihanna
Sunrise Avenue-Forever Yours
Evanescence-My Immortal

  Si mai sunt ataaaaaaaaaaaaaaaat de multe, dar ma opresc aici. Sa spunem ca le-am ales pe cele mai importante desi am impresia ca am uitat cateva. Auditie placuta.

Poveste

S-a intamplat intr-o zi fierbinde de August cand sufletele lor inghetate s-au cunoscut. Au descoperit ca sunt una si aceeasi persoana desi erau diferiti in tot atatea moduri. O gara plina de oameni a fost locul in care ochii lor au vazut prima oara cum razele fierbinti ale soarelui se revarsa pe trupurile lor si facea ca totul sa para o bucatica de Rai. Nu au avut nevoie de cuvinte, ei doar au stat acolo minute in sir uitandu-se unul in ochii celuilat. Timpul se oprise, oamenii se miscau cu rapiditate in jurul lor iar inimile lor parca vroiau sa iasa afara din piept. Sa iasa si sa se imbratiseze, sa se completeze si sa formeze o singura inima, o mare iubire.

S-au trezit apoi plimbandu-se intr-un parc mare tinandu-se de mana. Li se parea ca totul vibreaza in jurul lor. Pasarile cantau o serenada linistita, copacii se aplecau in fata frumusetii lor, iar apa din fantana parca dansa in pasi de vals si ii invita sa faca acelasi lucru. S-au asezat pe o banca invechita de trecerea timpului, intre doi castani mici si plapanzi. Felul in care degetele lor se potriveau, felul in care albatrul din ochii ei era amestecat cu maronul din ai lui te facea sa crezi ca sunt doua suflete pereche.

El i-a luat mana in palma lui si i-a sarutat-o, apoi timid i-a sarutat obrazul roz. Ea a inspirat adanc si a simtit cum ii saruta sufletul, si nu obrazul. Si-a lasat capul pe umarul lui si l-a lasat  sa isi plimbe degetele prin parul ei. Felul in care parul ei cadea in spirale perfecte pe fata ei creola il facea sa creada ca ea nu e reala. Stia ca nu e perfecta, dar in ochii lui ea atinsese perfectiunea.

Si-a pus usor barbia pe umarul lui si il privea in ochi. Incerca sa desluseasca ceea ce simte pt ca ochii sunt oglinda sufletului. A vazut acolo singuratate, nevoie de afectiune si felul in care o privea... O! Felul in care o privea... Putea sa vada ca incepe sa se indragosteasca. Timida si nesigura i-a atins obrazul cu varful degetelor. I-a conturat fata matura, iar el a inchis ochii. Vroia sa pastreze acel moment toata viata in sufletul lui. I se parea ca daca o sa-l pastreze totul putea fi perfect. A strans-o usor in brate si si-a lasat fata in parul ei. Mireasma parului ei, naturaletea care o inconjura si felul ei sincer de a fi i-au placut de la bun inceput. S-a gandit ca e exact ca el, un suflet rece si ocolit de toti, un suflet care credea in iubire, dar care a fost mereu dezamagit si uitat de toti. Dar acum sufletele lor se gasisera din toate celelalte. Si spera din suflet sa fie EA.

Nu si-au facut promisiuni. Stiau amandoi ca promisiunile pot fi incalcate usor. Au preferat sa isi traiasca povestea fara promisiuni si fara vise marete. S-au multumit sa isi impartaseasca dorintele si sa spere. Sa spere era cel mai important pentru ei. Si-au spus unul celuilalt ca orice ar fi, or sa aiba mereu grija ca sufletele lor sa ramana calde, sa nu lase nimic sa le raceasca. Fusesera raniti amandoi, si desi le era teama ca greselile se pot repeta, au plecat pe acelasi drum impreuna, mana de mana....

P.S. Nu este o poveste inspirata din trecut si nici din prezent.

Ce e dragostea?

Am incercat de atatea ori sa descriu dragostea, insa niciodata nu am reusit. Oare nu am reusit niciodata sa simt dragostea intensa si neconditionata astfel incat cuvintele sa curga nestingherite din sufletul meu? Sau nu am gasit persoana potrivita care sa ma faca sa o simt? Sau poate sunt incapabila de sentimente peste masura? Nu, nu cred. Vreau sa stiu ca pot sa iubesc cu toata fiinta mea. Nu vreau sa ma simt incapabila de sentimente minunate.

Exista mai multe tipuri de dragoste pe lume. In primul rand exista dragoste pentru parinti (implit frati si surori. Imi e greu sa vorbesc despre lucrurile astea pentru ca nu am simtit-o niciodata). Asta cred ca e cea mai importanta dragoste. Dragoste pentru acele persoane care orice ar fi, vor fi mereu acolo pentru tine sa-ti intinda o mana de ajutor. Acele doua persoane care te-au crescut, te-au educat, si poate in unele situatii au lasat de la ei ca sa-ti fie tie bine, pentru ca nu exista lucru mai de pret pt doi parinti decat propriul copil. Eu personal imi iubesc foarte mult parintii si le sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce sunt. Pentru educatia pe care mi-au oferit-o, pentru grija pe care mi-o poarta in fiecare clipa din viata lor, pentru lucrurile oferite si pentru intelegerea si sprijinul neconditionat. Pentru increderea pe care o au in mine atunci cand in jurul meu totul e nesigur, si pentru rabdare. Pentru iertarea fara margini pe care mi-o arata la fiecare greseala facuta. Imi pare rau pentru fiecare data cand i-am ranit, pentru fiecare cuvant aruncat la nervi si pentru fiecare dezamagire pe care au trait-o din cauza mea. Nu sunt cel mai bun copil si asta ma doare, insa ma straduiesc sa ii fac mandri.

Dragostea pentru lucrurile care ne inconjoara... Poti sa iubesti natura, muzica, arta, si orice altceva iti face placere sa faci, sa simti, sa vezi. Aici este o dragoste schimbatoare, si poate nu ramane la fel de intensa toata viata. Poate odata cu trecerea anilor gasesti alte pasiuni carora sa iti dedici timpul si energia, si uiti de cele care iti faceau placere cu ceva timp in urma.

Apoi este dragostea pentru prieteni. Ai in viata ta cateva persoane, de obicei maxim doua care raman mereu acolo pentru tine. Pentru care distanta dintre voi nu conteaza, important e ca vei gasi mereu un sfat, o vorba buna sau o mustrare, dupa caz. Acele persoane sunt fratii sau surorile din alti parinti. Sufletul care iti poarta de grija, un fel de inger pazitor. Dupa cum toata lumea a observat, acesti prieteni sunt mai rari decat ursii panda. De ce? Nu stiu exact sa va spun. Poate ca asa e firea umana. Nu e capabila de sentimente de prietenie profunde, de ajutor si daruire neconditionata. In clipa de fata am o singura prietena buna. O prietena care stiu ca daca o sun in miez de noapte plangand e acolo sa asculte. In rest, am cunostinte. Am prieteni care m-au uitat, relatii care s-au racit odata cu trecerea timpului. Si cand ma gandesc ca acum ceva timp eram nedespartite imi pare rau. Nu stiu a cui a fost vina, nu stiu cine s-a departat mai mult, insa stiu ca undeva s-a gresit cu ceva.

Am lasat tema dragostei dintre doua persoane de sex diferit (sau identic, dupa caz) la sfarsit pentru ca as vrea sa scriu mai mult despre acest aspect. Sa va arat ce inseamna dragostea adevarata pentru mine. Cred ca dragostea adevarata e atunci cand chipul persoanei iubite iti tine loc de icoana in suflet. Cand toata lumea ta se invarte in jurul unei singure persoane, si simti ca sufletul iti este impacat si linistit. Cand ai parte de siguranta, iubire, incredere si speranta unui viitor frumos. Iubire e atunci cand gandesti pentru doi si pui prioritatile lui/ei pe primul lor, cand esti capabil/a de sacrificii si rabdare numai ca sa fie bine. Cand te uiti in ochii acelei persoane si totul se opreste in loc pentru voi. Secundarul ceasului nu se mai misca, pasarile nu mai zboara, norii dispar, aerul devine greu de respirat, si totul isi revine la normal numai in bratele lui/ei. Cand te trezesti dimineata si ai un motiv sa vrei sa mai lenevesti acolo alaturi de trupul si sufletul care iti e oglinda sufletului tau. Cand sti ca vrei sa imbatranesti alaturi de acea persoana si nu te intereseaza cum va fi daca el/ea va fi langa tine. Da, cred in iubirea adevarata si stiu ca acolo e cineva ca mine. Acum sunt sigura ca el exista si nu vreau sa stric nimic. Nu vreau sa ma grabesc, sufletele noastre sunt prea fragile.

Sper ca nu v-am plictisit prea tare si va multumesc ca ati citit. Cris va pupa si va ureaza o noapte magica. Eu am cu ce sa-mi ocup gandurile acum.

La multi ani copile.

Luna aceasta se implinesc 3 ani de cand acest blog a luat viata. 3 ani in care eu m-am schimbat, m-am maturizat, m-am descoperit pe mine si am realizat ceea ce am acum. Aveam 16 ani jumatate cand l-am creat, si daca imi aduc aminte bine l-am creat pentru a-mi pune sufletul pe “foaie”. Deci, acum 3 ani am inceput sa ma descarc prin scris, sa imi sustin propriile idei si propriile pareri. Si de atunci nu m-am oprit. Au fost multe postari care au disparut. Poate pentru ca le-am recitit si nu am mai fost de acord cu ele, poate pentru ca erau postari aiurea sau pur si simplu nu isi aveau locul.

Blog-ul asta e felul prin care m-am lasat descoperita, felul cum mi-am deschis sufletul in fata oamenilor pentru ca poate sunt incapabila sa imi deschid sufletul altfel. Cand scriu, scriu din suflet. E pasiunea mea sa scriu. Si am multe documente in PC pe care nu le-am distribuit niciodata. Multe ganduri, sentimente, nemultumiri. Poate intr-o zi o sa le pun pe toate in unul si o sa fac o singura postare din ele.

Blog-ul asta imi e prieten, confident, calauza, si asta din cauza voastra, a cititorilor, care v-ati oprit macar o data sa ma cititi, sa ma descoperiti, sa ma sfatuiti. Multumesc, fara voi probabil nu m-as fi simtit inteleasa. In ultimul timp, vizitele au crescut considerabil, si vreau sa multumesc persoanelor care mi-au distribuit blog-ul, cat si celor care ma viziteaza.

Asadar, la multi ani copilul meu. La multi ani lumea mea. La multi ani pierde-vara. 

                                    

Nu o sa cedez

Vreau doar sa ma opresc din alergat. Vreau putina stabilitate. M-am saturat sa alerg, si am obosit sa lupt pentu toti si nu pentru mine. Vreau sa ma asez la locul meu. Sa simt ca apartin unui loc anume. Sa stiu ca oricat de grav o dau, pot sa ma intorc mereu in locul ala si totul o sa revina la normal. Nu mai vreau sa mi se clatine lumea sub picioare si sa fuga pamantul in orice clipa. Nu mai vreau sa alunec spre intuneric, vreau sa ridic ochii si sa vad lumina.

Optimismul asta al meu penibil nu ma mai ajuta. Degeaba afara e soare dar in inima mea e furtuna. Incerc sa sper, sa astept o minune, dar minunile nu sunt reale, nu? E ca si cum l-as astepta pe Mos Craciun intr-o noapte fierbinte de Iulie. N-o sa apara, iar noptile mele albe pe care le-am strans nu ma ajuta cu nimic. S-au epuizat si acum fie de e zi sau noapte, e tot bezna. Am obosit sa lupt. Nu mai am pentru ce sa lupt defapt. As vrea sa lupt pentru mine, dar m-am pus mereu pe ultimul loc. De ce as face acum o prioritate din asta? E prea tarziu.

Nu mai stiu exact daca am trecut examenul pentru mine sau pentru ai mei. Nu stiu, evenimentul ala care trebuia sa-mi aduca o zi fericita o fost umbrit de o cearta cu un el. Un el care azi iubeste, maine nu mai simte nimic. Care mi-a avut sufletul fragil in palma si l-a strans cu sete ca si cum nu era nimic.

Dar acum o sa ma opresc si o sa dau sufletului meu o pauza. O pauza sa se refaca si sa invete. O sa il invat sa o ia mai incet, sa fie mai rezervat si sa nu se mai arunce in fata picioarelor oamenilor. O sa-l invat sa stea pe margine, sa observe si sa asimileze noile cunostinte, iar cand o sa consider ca e pregatit atunci o sa-l las sa zboare iar.

Totul o sa fie bine suflet scump. Nimeni nu o sa te mai calce in picioare. Nici macar eu, iti promit! Nu pot risca sa te pierd si sa raman goala. Tu ma definesti, tu ma faci sa fiu om. O sa fie bine. 

Incredere

Nu am incredere in oameni. Scurt si la obiect. Nu am nimic personal cu nimeni, doar nu am incredere in oameni. Oamenii intotdeauna vor fi cu doua fete, sau mai multe chiar. Cred ca sunt putine persoane pe lumea asta care se pot tine de promisiunile facute si pot ramane adevarati toata viata. Stai, nu! Nu exista persoana care nu a mintit macar o data in viata cu ceva. Toata lumea minte. Asta e si sloganul serialului meu preferat.

Toti ne ascundem dupa masti, vrem sa parem ceea ce nu suntem. Aratam ca nu ne pasa, cand defapt se rupe sufletul in noi. Aratam ca ne pasa cand suntem total indiferenti. Dar oameni buni, de ce sa ne ascundem? De ce nu suntem cum suntem, sau cum vrem sa fim. Nu e greu! Noi facem sa fie greu. Pentru ca vrem sa nu ranim persoane cu felul nostru de a fi, si purtam masca pe care vor ei s-o vada, si o purtam atata timp incat nu o mai dam jos si o lasam sa ne schimbe. Dar de ce sa ne schimbam? De ce sa nu ramanem ceea ce suntem? Persoanele care ne vor in viata lor ar trebui sa ne accepte asa cum suntem, pentru ca nimeni nu e perfect. Numai Dumnezeu e perfect, iar noi chiar daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui, suntem doar praf in vant.

Dar eu am obosit. Am obosit sa incerc sa mai cred in oameni, asta e problema mea. De fiecare data cand am inceput sa cred in cineva, la scurt timp mi-a demonstrat ca nu trebuia. Si urasc cand se intampla asa. De asta nu pot avea incredere in persoanele care apar in viata mea. Sunt paranoica, orice chestie care mi se pare dubioasa pentru mine nu e adevarata. Stiu, n-ar strica putina incredere, dar pur si simplu nu pot sa o ofer... Si vreau ca macar o data in viata cineva sa lupte sa imi castige increderea.

Si au fost promisiuni incalcate, lacrimi, zambete false, minciuni, orgoliu, sentimente... Si cand sunt sentimente doare cel mai tare. Si toate indreptate catre acelasi suflet facut bucatele... In curand n-o sa mai ramana nimic din el. O sa raman un “ambalaj tare dar gol pe interior”...

Muzica e drogul meu

Cum să zic, muzica pentru mine e viată. Aș putea să recunosc și să spun că sunt dependentă de muzică bună. Muzica a fost mereu acolo când oamenii au plecat din viața mea. Niciodată nu m-a lăsat singură, intotdeauna m-a alinat și a umplut golul din sufletul meu. Niciodată nu o sa mă vedeți plecând la drum fără căști in urechi, sau fără radio pornit la mașină. Ok, poate doar atunci când vreau să îmi pun ordine in gănduri. Dar într-un final tot apăs butonul.

Pot să spun că ascult diferite genuri de muzică în funcție de starea în care mă aflu. Așa că o să fac niște mici categorii:

1.     Dintotdeauna am iubit hip hop-ul românesc. Îmi dă încredere în mine si forță să merg mai departe când totul în jurul meu se prăbușește. Mă ajută să scot din mine toate stările rele si toată otrava ce o port in suflet. Îmi place atunci când ascult o melodie ce mi se potrivește să realizez că nu sunt singura care am pațit-o. Asta îmi dă încredere. Că sunt oameni ce au supraviețuit, și că asta trebuie să fac și eu. Aici includ artiști ca: Vescan, Cumicu, Bitză, Cedry2k, Doc, Deliric1, Guess Who, Spike, Paraziții și mai sunt destui dar cred că aceștia sunt cei mai importanți.

2.     Apoi vorbim de rap-ul American, si de RnB de asemenea. Aici aduc aminte de Eminem (forever and ever). Dr. Dre, 2Pac, P. Didyy, 50 Cent din trecut, G-Unit, Jay-Z, apoi de Ludacris, Taio Cruz, Rihanna, Beyonce, Ne-Yo, Akon, Chris Brown, aceștia din urma ajutând mult la binedispunere prin beat-uri, nu neaparat versuri.

3.     Rock-ul alternativ gen Evanescence, Linkin Park, Maroon 5 (din trecut), Sunrise Avenue, Breakin Benjamin m-au ținut mereu cu mintea deschisă și mi-au hrănit oarecum stările mai proaste. Dar nu există soare fără furtună. Și nici nu pot renunța să ascult.

4.     Acum vreau să discut despre muzica din copilărie. Muzica românească din copilărie nu poate fi înlocuită de nici o altă muzică. Sunt melodiile alea pe care le asculți cu drag si dor in suflet. Trupe precum Animal X, 3 Sud Est, Akcent, Hi-Q, Voltaj, Stigma, Bere Gratis, Vama Veche, Krypton, Blondy, N&D, Direcția 5, Holograf. Multe dintre aceste trupe au lăsat durere in urmă atunci când s-au desparțit sau au dispărut definitiv. Din toate cele pe care le-am enumerat doar câteva au rămas neschimbate sau măcar au rămas sub același nume, însă majoritatea s-au depărtat de stilul care îi reprezenta atunci. Pot să spun insă că m-am bucurat ca un copil când am aflat că trupa Hi-Q s-a reunit si Dana s-a întors in trupă.

5.     Pianul... Pianul m-a fascinat dintotdeauna. Sunetele lui cristaline și clare. Liniștea pe care o instalează în sufletul meu si speranța căreia îi dă viață este unică.

6.     Nu în ultimul rând o să discut despre muzica trance. Armin van Buuren, ATB, DJ Tiesto, Avicii, și sper că nu am uitat să precizez alti Dj care imi plac. E muzică de relaxare.

                                    Music is my drug, and YouTube is my dealer. :)